Povestea legumelor laudaroase

Intr-o zi de toamnă gospodina s-a dus la piaţa să facă cumpărături. Şi-a încărcat coşul cu de toate: ceapă, cartofi, ardei, morcovi, roşii, pătrunjel, varză.
Legumele din coş au început să se certe între ele pentru că erau îngrămădite, că nu aveau loc, că fiecare ar fi vrut să stea deasupra, la aer. Ardeiul iute, fiind mai mititel se simţea destul de bine şi spuse:
- Ce tot vă certaţi? Aveţi puţină răbdare, că în oală o să aveţi destul loc, când o să fiebeţi.
Apoi interveni gogoşarul, fratele ardeiului iute.
- Tu să taci frǎţioare! Nu vezi ce mic şi prăpădit eşti? Parcă n-ai frate cu mine şi cu ardeiul galben.
- Lasǎ-l în pace pe fratele nostru, că-i mic şi nu ştie ce spune- zise ardeiul galben.
Şi tot certându-se între ei, gospodina a ajuns acasă şi a aşezat legumele pe masǎ pentru a le spǎla, curǎţa şi pune la fiert.
Când s-au văzut pe masă fiecare a început cu lauda; morcovul a zis că el e cel mai dulce şi mustăcios, gogoşarul că-i gras, roşu şi gustos, varza cǎ-i cea mai înfoiată şi frumoasă.
Atunci ardeiul iute, cum n-avea astâmpăr interveni şi spuse:
-Nu vă mai certaţi, că-n oalǎ o să ajungeţi şi-o să fierbeţi de n-o să vă mai vedeţi.
Gospodina a spălat legumele, le-a curăţat şi în oală le-a tocat. Când ciorba a fost gata, a fost pusă în farfurii la răcit. Cum nu se mai auzea nimic, ardeiul iute, ca să nu tacǎ, a început să întrebe.
-Ce staţi supărate, nu mai aveţi glas? Aţi râs de mine că sunt mititel dar eu tot proaspăt am rămas, nu ca voi nişte legume fierte. Şi nu bine a terminat vorba că bunicul l-a şi luat şi din el a muşcat, apoi a exclamat.
- Vai ce ardei mititel, dar e iute, vai de el!
Şi aşa s-a terminat povestea noastră cu legumele lăudăroase după cum spune şi proverbul “Lauda de sine nu miroase a bine!”

Published in: on January 22, 2010 at 9:11 AM  Leave a Comment  
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.