Zapada si ghiocelul

Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, iarbă, buruieni şi flori, le-a împodobit cu tot felul de culori frumoase. Când a făcut şi zăpada i-a zis:

-   Să-ţi cauţi tu singură culoarea care-ţi place, fiindcă tu umbli peste tot. Atunci zăpada se duse la iarbă şi-i spuse:

-  Dă-mi şi mie din culoarea ta verde şi aşa de frumoasă!

Iarba nu vru însă. Rugă apoi pe trandafir să-i dea culoarea lui roşie, strălucitoare. Dar nici trandafirul nu voi. Ceru culoarea albăstruie de la viorea, culoarea galbenă de la floarea soarelui. Nici una nu ascultă rugămintea zăpezii.

Tristă şi amărâtă, ajunse în dreptul ghiocelului. Către el îşi plânse durerea, grăind:

-  Nimeni nu vrea să-mi dea culoare sa. Toate mă alungă şi-şi bat joc de mine. Ghiocelul milos, se înduioşă de soarta zăpezii şi-i zise:

-  Dacă-ţi place culoarea mea albă o împart bucuros cu tine.

Zăpada primi cu mulţumire darul ghiocelului. De atunci poartă veşmântul alb ca al ghiocelului. Drept recunoştinţă, îl lasă să scoată căpşorul afară, de cum începe să se arate primăvara.

Published in: on January 22, 2010 at 9:16 AM  Leave a Comment  
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.