Poveste pentru dintii tai

Cică era o dată,nu prea demult,un împărat pe care-l chema Creier cel înţelept. Şi avea el, la începuturile timpului, o împărăţie frumoasă şi bogată, cu multe oraşe şi sate curate şi locuitori fără număr. Pe măsură ce trecea vremea, împărăţia creştea şi se făcea din ce în ce mai mare şi mai frumoasă. Mulţi prieteni avea împăratul, dar şi duşmanii îl pândeau să-i fure bogăţiile şi să trăiască pe spinarea supuşilor lui.

Împăratul avea o armată bine instruită care avea grijă să fie prins orice ticălos venit cu gânduri negre, dar dintr-un sătuc de la intrarea în împărăţie, numit Guriţa Roşie, au venit toate necazurile. Prin sătucul cu pricina treceau de 3-4 ori pe zi, câteodată şi mai des, tot felul de musafiri poftiţi sau nepoftiţi, grăbiţi să ajungă la petrecerile fastuoase din oraşul Stomăcel. Toţi treceau printre căsuţele albe şi sidefate ca nişte perle, aşezate pe două rânduri, fără uşi şi fără ferestre, în care stăteau chiar nepoţii împăratului.
Unii dintre musafirii nepoftiţi nu urmăreau decât să se instaleze în căsuţele minunate şi să trăiască în ele fără nici o grijă şi coceau tot felul de planuri. Au aşteptat să vină noaptea şi, conduşi de marele şef Zahărcarie, au început să tragă cu armele lor în căsuţele sidefii, doar-doar vor reuşi să spargă zidurile. Ziua se ascundeau,iar noaptea treceau la atac, pentru că nu avea nimeni grijă de căsuţe noaptea şi trăgeau cu armele lor în smalţul alb până când peretele cedă şi şeful cel mare se instală în căsuţa cucerită cu toată familia lui neagră şi leneşă, încercând să scoată afară nepoţii împăratului, stăpânii de drept.
Aceştia – fuga la împărat:
– Măria ta , ne-au spart casa şi ne amenintă în fiecare zi şi noapte că ne dau afară, ajută-ne că nu mai rezistăm!
– Dar cum au reuşit să intre în casă?
– Nu ştim, dar credem că acum atacă şi alte căsuţe!
Nici nu terminară bine de spus, că la palatul împăratului sosiseră deja alţi nepoţi rămaşi fără căsuţă, ţipând în gura mare şi văitându-se că nu mai au unde să stea:
-Nu plecăm de-aici până nu ne dai căsuţele înapoi şi nu-i alungi pe sălbatici din împărăţie! ţipau nepoţii supăraţi.
Creier împărat nu mai avea linişte, frumuseţea împărăţiei începea să păleasca, petrecerile din Stomăcel nu mai erau vesele deloc, iar în sătucul Guriţa Roşie era un război crâncen. Frumoasele căsuţe erau acum nişte găuri negre din care ieşeau mirosuri urâte.
Şi-a chemat împăratul la sfat toţi înţelepţii:
-Ce e de făcut? întreaga împărăţie este în pericol, căsuţele din Guriţa Roşie au fost atacate de armatele lui Zahărcarie şi unele au fost distruse până la temelie. Nepoţii mei plâng şi se zbuciumă că au rămas fără adăpost, eu nu mai am linişte şi nu pot să conduc treburile împărăţiei. Ce ne facem? Ce ne facem?
– Să întrebăm în alte împărăţii cum au luptat împotriva lor, poate le-au găsit ac de cojoc.
– Repede, trimiteţi solii la toţi vecinii, să ne înveţe cum să scăpăm de atacatori.
Bietul împărat se plimba în lungul şi în latul camerei,aşteptând salvarea de la vecini. Nu mică i-a fost mirarea când a văzut unul din soli în mare grabă aducându-i o cutie de la Dent împărat, despre care se spunea că are arma secretă de alungare a lui Zahărcarie. Creier înţelept desfăcu încetişor cutia şi citi scrisoarea lipită de o perie şi un tub mare din care ieşea o pastă mentolată:
,,Să speli fiecare casuţă cu această perie şi cu pasta mentolată din tub , mai ales înainte de căderea nopţii… Armatele lui Zahărcarie nu se mai ating de căsuţele spălate cu pasta mentolată. Dacă vrei să refaci toate căsuţele din sătucul Guriţa Roşie eu te pot ajuta, numai dacă promiţi că nu le vei lăsa din nou pe mâna ticălosului şi vei avea grijă să fie curate şi spălate cu pasta mentolată. Să nu uiţi niciodată prin ce necaz ai trecut şi să nu uiţi că era să-ţi pierzi chiar împărăţia.’’

Ei, de-atunci Creier cel înţelept a avut grijă ca după fiecare trecere a musafirilor prin sătuc să dea ordin să se facă o curaţenie straşnică, fiecare căsuţă fiind curăţată până strălucea ca o mică steluţă şi mirosea ca o floare de primăvară. Toate stricăciunile au fost reparate de împăratul Dent care, împreună cu peria şi pasta mentolată, au fost numiţi prieteni de seamă ai împărăţiei.

Published in: on January 22, 2010 at 8:36 AM  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://povestiadunate.wordpress.com/2010/01/22/hello-world/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLeave a comment

  1. Hi, this is a comment.
    To delete a comment, just log in, and view the posts’ comments, there you will have the option to edit or delete them.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: