Povestea papadiei de sub asfalt

După săptămâni lungi de iarnă, zăpada s-a topit. A sosit primăvara cu ploi calde, cu ciripit de păsărele.

Rădăcinile de păpădie s-au trezit şi ele la viaţă. Se întind, se lungesc, iar la marginea drumului se pot vedea primele frunzişoare verzi.

– Grăbiţi-vă! striga soarele. Afară e cald şi plăcut! Miroase a primăvară şi picăturile calde de ploaie vă vor înviora!

Razele soarelui s-au străduit să încălzească pământul; s-au furişat printre tufişuri, printre frunze, printre copaci şi au trezit micile vieţuitoare. Buburuzele şi-au întins în zbor aripioarele roşii, albinuţele roiesc în jurul primilor miţişori, furnicuţele aleargă grăbite printre pietricele, iar păpădiile de la marginea drumului creşteau şi creşteau. Şi-au întins frunzele lungi şi crestate, iar mugurii au devenit din ce în ce mai groşi. Copiii se bucură:

– În curând ne vom împleti coroniţe din florile păpădiei! strigă ei încântaţi.

Dar multe păpădii au rămas prinse sub stratul gros de asfalt. Anul trecut în aceste locuri a fost pietriş şi păpădiile creşteau în voie. Dar în această primăvară ele stau sub acest strat gros şi întunecat.

– De-abia reuşesc să respir, nu mai am loc să mă mişc! se văieta o păpădie de sub asfalt.

Soarele a devenit din ce în ce mai cald şi degeaba le striga păpădiilor să-şi scoată căpşoarele la lumină, ele stăteau acolo prinse ca într-o colivie. Atunci soarele s-a întristat:

– Oamenii sunt groaznici! spuse el. Tot pământul acesta frumos îl betonează!

Razele soarelui au cerut ajutor tufelor de pe marginea drumului. Acestea au început să-şi întindă puternicele rădăcini sub asfalt, muncind zi şi noapte pentru străpungerea acestuia. Astfel au apărut primele denivelări în asfalt.

– Repede! Repede! au strigat rădăcinile tufelor. Dacă nu ne grăbim vor muri toate păpădiile în adâncul pământului!

Spre dimineaţă s-au putut vedea crăpături în asfalt prin care au ieşit la iveală lăstarii plantelor. Trecătorii s-au bucurat şi au evitat să calce pe micuţele vlăstare. Aşa că, după un timp, asfaltul cenuşiu a fost presărat cu flori galbene de păpădie, apoi cu puf argintiu, iar la prima adiere de vânt puful a zburat în toate direcţiile.

În primăvara următoare din seminţele căzute au răsărit alte plante la margine de drum, în parcuri, ăn poieniţe, pe ziduri de piatră şi pe lângă trotuarele oraşului.

Published in: on January 22, 2010 at 9:33 AM  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://povestiadunate.wordpress.com/2010/01/22/povestea-papadiei-de-sub-asfalt/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: